Cam asta le-a rămas clujenilor în lupta cu Steaua. În tur au avut de partea lor şi fotbalul de calitate, şi arbitrajele favorabile. În retur, fotbalul de calitate a devenit doar fotbal, iar arbitrajele favorabile şi-au schimbat protejatul.

Echipa lui Andone a exploatat la maximum întâlnirea cu Dinamo şi a obţinut o victorie cu fotbal. Specia aceea de victorie care uneori face să pălească inclusiv statisticile atunci când indică alţi câştigători la final.

De partea cealaltă, Dinamo a făcut o schimbare extrem de importantă.

Aţi văzut? În acest retur nu s-a mai menţionat nici măcar o dată sintagma “echipa momentului”. Lipsa de fotbal a împărţit formaţiile din Liga I în doar două categorii: cele care câştigă puncte indiferent de evoluţii şi cele care pierd puncte dependent de ce joacă.

Aseară, Dinamo, aparent echipa cea mai lipsită de culoare, gust, miros şi trăire dintre cele care au pretenţii la un loc de cupă europeană, a ieşit din prima categorie, a intrat în cea de-a doua şi a lăsat Steaua lui Becali stăpână peste victoriile lui oricum.

De 20 de milioane de euro, sustine avocatul Rapidului atunci când identifică pierderile giulestenilor dacă nu participă în L.C.
Sau poate o zi de 22 de milioane de români, cum sustin cei care iubesc atât de mult fotbalul, încât cred că disputele din fenomen trezesc interesul întregii Românii.

Adevărul este că azi poate fi o zi de mai multe zeci de milioane de euro si de mai putine milioane de români. Decizia Comisiei nu va afecta doar situatia din vârful clasamentului. Azi e posibil să se stabilească si o mică parte a pretului zilei de luni, atunci când are loc vânzarea drepturilor TV ale Ligii I.

Gânditi-vă la cele 54 de milioane de euro de la care urmează să pornească licitatia si la ultima sumă vehiculată în aceste zile ca pret al fotbalului intern  -  80 de milioane de euro pe 3 ani.

Oare cine va da atâtia bani pentru a transmite un campionat a cărui ierarhie este în asa mare măsură decisă de arbitri si ale cărui puncte maxime de interes se joacă pe la comisii?

Un om,  un fluier şi o decizie greşită.  Cam de atât este nevoie pentru a îmbolnăvi de nervi o echipă.  Ce se întâmplă însă când aduni la un loc mai mulţi oameni cu fluiere şi cu decizii greşite?  Iese un amestec de draci, ură şi puţin fotbal numit Liga I.

CFR poate spune cu toată tăria că în acest retur a fost dezavantajată de arbitri atât prin deciziile pe care aceştia le-au luat la meciurile sale, cât şi prin măsurile pe care aceştia le-au luat în sprijinirea cursei de revenire a Stelei pe locul întâi.

Totuşi,  dincolo de încercările lui Iuliu Mureşan de a  convinge pe toată lumea de nedreptăţile care li se întâmplă, clujenii au o durere mai mare decât problemele de arbitraj, propriile evoluţii.

Trupa lui Andone a fost echipa tuturor momentelor din turul campionatului. Comparaţi  însă jocul acesteia de atunci cu jocul acesteia de acum şi veţi vedea ce a creat condiţiile pentru ca, în acest retur,  fotbalul să devină şi un joc de arbitri.

Acţionarii lui Dinamo trăiesc zilele acestea o adevărată dramă. Un grup de fricoşi este nevoit să-l atace pe fricosul numărul 1 din club.

Turcu nu se simte conflictual. El reacţionează doar când boli ciudate ca “emangita” ameninţă să-i lovească sănătatea.

Walter? Nici atât! Omul a manifestat de-ajunsă temere faţă de judecăţile şi prejudecăţile oamenilor chiar din momentul în care a decis să renunţe la numele de Buşcă pentru cel actual. Nu-i trebuie lui dispute în faţa reflectoarelor.

Săvulescu? E cu Badea. În plus, şi-a consumat plăcerea de a fi vizibil după ce şi-a organizat nunta în Sala Tronului de la Muzeul Naţional de Artă.

Borcea? Nu poate scoate un scheunat pentru că Badea este unul dintre cei cărora le datorează existenţa sa în fotbal.

Ei, în aceste condiţii grele, grupul fricoşilor i-a cerut să înfrunte stresul unui atac public, a naibii ironie, unui om instruit de sistemul comunist să acţioneze doar în subteran. Chiar nu vă e milă de Neţoiu?

ProSport a scris despre cel mai concret plan privitor la revenirea în ţară a lui Mircea Lucescu. După ani de amăgiri, şefii „câinilor” fac eforturi pentru a simţi efectele angajării unui superantrenor:

1. „Vreau la Dinamo!”. Aşa ar putea suna de foarte multe ori răspunsul pe care jucătorii interesaţi să joace în Bucureşti îl vor da la întrebarea „Steaua, Dinamo sau Rapid?”.

2. Bani. Pe bancă nu ajunge doar un antrenor consacrat, ci şi un brand care va atrage banii sponsorilor dornici să-şi asocieze imaginea cu acesta.

3. Emulaţie. Disputele cu Dinamo vor stârni un interes enorm pentru public şi îi vor mobiliza total pe toţi cei care vor da piept cu echipa lui Lucescu. În lipsa lui Sdrobiş, Ionuţ Popa sau Magiun Barbu încearcă deja să ghicească dimensiunile sufrageriei lui Borcea.

4. Stop la plecări. Lucescu nu este genul care să se opună unei vânzări bune într-un moment bun, dar categoric aceste momente vor fi mult mai rare.

5. Performanţă. Adică Lucescu.

O tradiţie slavă spune că ţi se iartă dragostea de băutură dacă reuşeşti să duci un drac la biserică. O  tradiţie becaliană pare a spune că-i poţi onora pe toţi cu apelativul “hahalerelor” dacă-l atragi pe Copos la slujba de duminică.

Totuşi, prezenţa acestuia într-o biserică pare a avea cauze mai complexe decât simpla dorinţă a lui Becali de-a aduce pe căile Domnului o oaie rătăcită prin viroagele capitalismului sălbatic.

Copos e deprimat. Tocmai ce şi-a pierdut credinţa în leadership-ul manifestat de Zotta Constantin, Sichitiu Grigore şi Manea Nicolae. Tocmai ce-a descoperit că o victorie la Galaţi se obţine şi cu promisiuni religioase. Tocmai ce-a trait runde dure de negocieri cu Fathi Taher, după ce îşi pierduse speranţa că va găsi pe cineva demn să-i umple buzunarele.

În aceste condiţii, cum să nu se întoarcă spre cele sfine, chiar avandu-l alături pe unul care, oricând, i-ar putea şopti: “Bă, comunistule, icoana se pupă, nu se confiscă!”.

A făcut mereu oferte de transfer jucătorilor de la echipele care urmau să întâlnească Steaua. Acum, a schimbat tactica. Vrea să-i vadă pe “ungurii de la CFR în degringoladă” şi ofertează jucătorii echipelor care întâlnesc liderul.

A mers la Buzău, a mâncat un “pleşcoi” şi cu inspiraţie bruscă a grăit fotbaliştilor: “Impotriva CFR să fiţi iuţi precum cârnaţii ăştia! Dacă îi încurcaţi, la vară vă iau la Steaua!”. Da, e vorba de acelaşi Becali care şi-ar fi dorit de la aceiaşi fotbalişti să fie moi precum brânza la meciul cu Steaua din tur.

Astfel, unii daţi dracului de răutăcioşi ar putea crede că prin “transfer la Steaua”, Becali a încercat să obţină două lucruri: motivarea buzoienilor pentru meciul de la Cluj şi demotivarea lor pentru meciul direct din Ghencea.

Personal, nu mă aventurez. Sunt convins că înainte ultimei etape, Becali le va cere iar buzoienilor să-şi obţină dreptul de-a juca la Steaua învingând chiar echipa lui Lăcătuş. Hăhă… Hăhăhăhă… Hăhăhăhăhăhăhă!

Aş putea lovi tastele “B”, “O”, “R”, “C”, “E”, “A” şi m-aş situa astfel în zona comodă a raspunsului la întrebarea “cine va fi  omul decisiv al dinamoviştilor in etapele viitoare?”. De ani buni, Dinamo pare să-şi datoreze creşterile din returul fiecărui sezon celui mai bun playmaker din culisele fotbalului românesc.

Totuşi, ceva interesant li s-ar putea întâmpla “câinilor” fără implicarea celui acuzat că “mângâie” arbitri şi “gazează” adversari. Cu ocondiţie: Zicu, Miranda, Danciulescu, Bratu sau Cristea să devină mai importanţi pentru jocul lui Dinamo decât Borcea.

Astfel, fanii nu vor mai avea garanţia victoriilor nesărate în faţa Mioveniului şi nici pe cea a unui parcurs regulat care să-i trimită în Ligă, dar, în acest bucată de sezon, pot spera că marile lor rivale vor părăsi învinse terenul la meciurile directe. Şi, destul de probabil, această plăcere este mai importantă pentru suporteri decât cele 10 milioane de euro pe care i-ar putea încasa clubul în Europa.