„Am glumit, n-am dat bani!”, “Nu contează cine e campioană morală sau imorală, important este să luăm titlul”, „Hă-hă-hă-hă…“, „Cu ce bani ţi-ai plătit ratele la maşină, mă?!“, „A fost blat la Vaslui!“, “… cu Buzăul mergem la teatru!“, „Au jucat cu răutate!”,  „Steluţa…”, „Ceferiţa…”, “Am luat toate măsurile!”, “Pac-pac!”…

În astfel de momente, când fotbalul pare un război al minciunilor,  al supușeniei, al glumelor proaste, al înjurăturilor, al declaraţiilor cretine, „Danciu“ are grijă să ne arate măcar o dată la două etape că nu-i totul pierdut.

Că  jocul ăsta încă mai poate depinde de talentul fotbaliştilor şi de capacitatea lor de-a tăia răsuflarea fanilor în timp ce duc mingea spre poartă şi de a o reda după ce-au trimis-o dincolo de linia acesteia, în plasă.

La finalul meciului de la Cluj, Copos a intrat în vestiar  pentru a certa jucătorii. Sursele ProSport, confirmate apoi de Copos, au spus că aceştia l-au tratat cu indiferenţă pe proaspătul acţionar minoritar.

Mai mult,  Constantin chiar ar fi remarcat într-un mod neaoş-fotbalistic faptul că omul care-i ceartă nu mai e şeful Rapidului.

Dacă adăugați şi că lucrurile s-au petrecut după ce noii şefi i-au atras atenţia  să nu mai dea declaraţii ce vizează schimbări pe banca tehnică,  situaţia e clară.

De fapt, nu doar clară, ci şi dureroasă, dacă luăm în considerare că de 16 ani Copos  a fost legat de Rapid precum un copil de jucăria sa. Sau că nu e obişnuit cu  afaceri aflate în afara controlului său, cum e Rapidul azi.

Şi aşteptaţi vara. Când,  cu tot statutul său de preşedinte de onoare pe viaţă la Rapid, Copos riscă să devină în  fotbal la fel de important precum un alt personaj care deţine o funcţie identică, dar la Steaua: Viorel Păunescu.

După cel mai prost grămadă sezon din ultimii ani, acţionarii lui Dinamo pot găsi totuşi un motiv de mulţumire.

În premieră, omul de vânzări numărul 1 al clubului, Cristi Borcea, va avea parte de o vară liniştită pe piaţa transferurilor.  Şi nu e vorba de volumul scăzut al tranzacţiilor, ci de volumul scăzut al contestărilor provocate de eventualele vânzări ale unor Lobonţ, Cristea, Pulhac etc.

Cum să mai aibă fanii glas, când aproape oricare dintre fotbaliştii demni de a fi valorificaţi a avut ori unul-două meciuri importante cu gafe memorabile, ori 25-26 de partide mediocre?

Pe de altă parte, şefii lui Dinamo ar trebui să nu uite un lucru în relaţia cu suporterii. Oricât de prost ar fi jucat cei din lotul actual, dacă înlocuitorii vor fi  şi mai subţiri, scuza cu „i-am vândut că jucau prost” va pica.

Deci, atenţie la tranzacţiile din categoria „Torje”, fără doar şi poate cea mai bună afacere a sezonului! Pentru Poli Timişoara.