E ceva la el care te scoate din sărite.  Unii numesc asta “nesimţire”, alţii “uşoară aroganţă”. Poate o fi doar un soi de independenţă specifică celor extrem de valoroşi.

De altfel, dacă ne uităm în lotul nostru şi-l dăm deoparte pe “căpitanul” cu umărul aproape de gips, Mutu este singurul jucător de superclasă.

În rest, ceilalţi sunt fotbalişti buni care formează o echipă excelentă. Valorii lor îi adăugăm dragostea noastră şi iese acea România care poate să…

Mutu este însă foarte bun indiferent dacă îl susţinem sau nu, indiferent dacă ne place sau ne displace faţa sa, indiferent dacă aflăm că s-a drogat sau că a mângâiat un ospătar cu o bară înfăşurată într-un prosop. Mutu este cel mai fotbalist dintre ai noştri, independent de voinţa noastră.

Şi tocmai această evadare de sub controlul publicului ne poate oferi cele mai intense senzaţii la Euro.  Vom simţi asta încă din primele minute ale meciului cu Franţa, când vom pasa cu privirea cât mai multe mingi spre Mutu.

De cinci ani, Becali este pentru fanii Stelei precum un credit de nevoi personale. Prezenţa sa a fost necesară într-un moment financiar dificil pentru echipă şi a fost obţinută uşor.

Mai mult, cu el s-a satisfăcut nevoia de-a vedea în Ghencea titluri de campioană şi mari echipe ale Europei. Astăzi însă, costurile ascunse ale acestui credit au început să doară.

Dobânda emoţională anuală efectivă pe care fanii o achită este formată din clasica dobândă de nervi pe care o plătesc toţi suporterii unei echipe pluuuus comisioanele de silă provocate de acţiunile lui Becali. Pentru că, de la genţile cu bani şi până la negocierea de transferuri prin formule de genul „îţi dau atât pe Goga dacă ai grijă ce declari la DNA“, toate provoacă silă.

Sechestru pe bucurie

Partea bună este că ar trebui să existe o zi a returnării complete. Partea mai puţin bună, reprezentată de ratele plătite de fani ar putea deveni curând atât de greu de achitat, încât să se ajungă la sechestru. Un sechestru pus inclusiv pe bucuria provocată de performanţele Stelei.

ProSport preia o informaţie din Busines Standard şi anunţă că Borcea îşi vinde principala afacere, CrimboGas.

Vestea este aparent foarte bună pentru acţionarul lui Dinamo, care ar putea să orienteze o parte din cele 25 milioane de euro încasate către bugetul clubului iubit.

Totuşi, dacă ne uităm în studiul DNA vizavi de modul în care Cristi Borcea tratează vânzarea de active, lucrurile s-ar putea dovedi de-a dreptul dramatice pentru viitorul financiar al domnului Borcea.

Dacă firma cumpărătoare îi da 25 milioane pentru CrimboGas, iar el se supără şi încasează mai puţin de jumătate din această sumă, după cum a facut atunci când l-a vândut pe Contra la Alaves?

Dacă Borcea îşi va opri doar mai putin de 10% din suma, iar restul ii va oferi unui avocat, aşa cum DNA susţine că a făcut în cazul vânzării lui Codrea la Genoa?

Sau poate Borcea va ceda Crimbogas către olandezii de la SHV Gas aşa cum l-a cedat pe Mitea olandezilor de la Ajax: gratis!

A spus-o unul dintre cei mai luminaţi manageri ai lumii, Jack Welch:  “O investie nefericită, dar scumpă stârneşte în mod paradoxal mai mult sprijin decât una onorabilă, dar ieftină”.

La câteva zile după ce Steaua a anunţat transferul lui Neagoe, CFR l-a prezentat pe Prette. Neagoe a costat doar 100.000 euro,  Prette cu peste un 1 milion mai mult.

Diferenţa de bani nu înseamnă automat că Neagoe e un transfer slab, dar suma mică plătită în schimbul său ar putea să-i influenţeze serios şansele de reuşită în Ghencea.

Concret, milionul de euro plătit în plus pentru Prette îi va oferi acestuia sprijin din partea conducerii şi multe oportunităţi de-a confirma din partea antrenorului. De partea cealaltă, Neagoe nu reprezintă o presiune financiară asupra lui Lăcătuş.

Astfel, pe când Prette va avea parte la Cluj de o susţinere pe măsura celei avute de Fabiani, Neagoe nu se poate uita decât spre un singur precedent ieftin, dar de neurmat: Dino Eze.

Chestii ciudate. Cum e posibil ca fotbaliştii Stelei să fie mai slab cotaţi acum, la finalul unui retur care a însemnat o revenire excepţională, decât la finalul turului când echipa se afla departe de liderul CFR?

Asta cu pierdutul titlului să le-o spună Becali ălora de la Cluj, de la care dorea să cumpere terenuri. Pentru restul să recunoasa un lucru evident: cota fotbaliştilor a scăzut în primul rând din cauza acţiunilor sale şi a imaginii pe care le-a creat-o Stelei şi Ligii 1.

Un alt glumeţ,  şeful de la LPF, vine cu una şi mai haioasă. După ce-a declarat mândru că fotbalul nostru e de doi lei, că a vândut cu 84 milioane de euro doar can-can-ul din Liga 1, Dragomir i-a făcut preţ de 10 milioane lui Goian. Şi asta deşi băiatul nu e vreun mare dansator, nu e vreun mare umorist, nu e vreun personaj de can-can.

Astfel, e normal ca Steaua să aştepte Euro pentru creşteri de cotă. Goian va fi tot Goian, dar acolo se joacă un fotbal în care Gigi şi Mitică nu contează.

Dacă semnează,  Rapid ar aduce mai mult decât un simplu antrenor sau un simplu manger. Ar aduce în Giuleşti un sistem. Pentru că până la urmă, cu toată experienţele sale din campionatele Franţei şi al Portugaliei, Boloni reprezintă aşa ceva.

Un sistem care presupune construirea rapidă a unei  infrastructuri serioase,  creşterea şi promovarea de jucători tineri, educarea fotbaliştilor să evolueze cu determinarea celor din campionatele vestice.

Totuşi, în acest moment, Boloni ezită în stilul caracteristic să ia o decizie. Iar acel “voi da un răspuns în perioadă 15-25 mai” chiar ar trebui să-i îngrijoreze pe cei de la Rapid.  Nu pentru că proiectul le va fi analizat cu extrem de multă atenţie, ci pentru că Liga 1 s-ar putea să nu reprezinte o prioritate pentru Boloni.

Şi marea pierdere pentru Rapid este că ar putea rata angajarea singurului antrenor român occidental al momentului. Da, inclusiv al momentului acesta, în care Boloni antrenează în Emiratele Arabe Unite.

Se spune că banii şi statutul în societate sunt două dintre cele mai importante chestiuni pentru un om. A zis-o Machiavelli, o susţin  azi  şi managerii care se folosesc de acest adevăr pentru a-şi menţine în companii cei mai importanţi angajaţi.

Lucrurile se extind uşor şi în fotbal, acolo unde jucătorii lui Dinamo se bucură deja de o plată bună şi de mandria de-a juca pentru o echipă mare a campionatului nostru.

Totusi, te poţi întreba ce e mai important într-un derby, banul sau statutul? Unii dintre  jucătorii  Stelei au răspuns la această întrebare cu fuga din Giuleşti. Cei ai lui Dinamo au însă şansa să  arate că banii nu pot cumpăra şi onoarea de-a juca pe viaţă şi pe moarte în cel mai important meci al fotbalului nostru.