În timp ce rivalele Rapid şi CFR Cluj au plecat ca din tun în acest debut de sezon, Dinamo pare să se fi luat de mână cu Steaua şi dă pe deplin senzaţia că se află undeva pe la jumătatea pregătirilor.

Evoluţia din partida cu Pandurii a avut consistenţă uneia dintr-un joc de pregătire, iar la antrenamentele “cainilor” apar  figuri şi nume exotice care încearcă să-l convingă pe Rednic  de valoarea lor.

Mai mult, Cristi Borcea duce războaie amuzante cu scotienii de la Inverness pentru a rezolva transferul lui Niculae în Groapă. Un transfer bun în primul rând prin prisma faptului că se aduce un fotbalist al cărui sânge de dinamovist îl va ajuta, probabil, să se adapteze uşor şi abia apoi pentru că ar acoperi o nevoie reală a echipei.

Astfel, te poţi întreba care este strategia acţionarilor lui Dinamo de achizitioneaza jucători abia după începerea sezonului. Asta în condiţiile în care, prin tradiţie, ei s-au demonstrat vioi în această perioadă doar la vândut, nicidecum la cumpărat.

Meciul Stelei de la Vaslui nu este doar un nou prilej de hrănire a jurnalelor de ştiri sportive cu declaraţiile nervoase ale rivalilor Becali şi Porumboiu, ci si ocazia perfectă de-a afla câteva chestiuni interesante.

Victoria cu Roma, oricât de entuziasmanta pentru suporteri, este până la urmă o victorie obţinută într-un meci amical cu o adversară nemotivata de vreun obiectiv sau de vreo primă şi care abia începuse pregătirile de câteva zile.

Astfel,  abia diseară s-ar putea descoperi la ce nivel se află cu adevărat Steaua în  debutul sezonului.  Şi, mai mult, dacă transferurile din această vară au şanse să rezolve singura mare slăbiciune manifestată de vicecampioană în sezonul trecut - ofensiva.

Dincolo, moldovenii ştiu deja că pot ţinti sus sezonul acesta, dar pot afla şi cam cât de sus. Pentru că orice s-ar spune, un meci cu Steaua este clar mai relevant decât evoluţia dintr-o partidă cu o echipă din Baku. Fie ea chiar şi una caracterizată de Hizo ca foarte puternică.

Prima repriză a meciului din Giuleşti ar putea trezi dragoste de fotbal inclusiv în inima unui neiubitor al fenomenului, însă specialul din evoluţia visiniilor ţine de un alt aspect. Rapid a reuşit să evolueze entuziasmant în compania unei echipe care, prin masarea jucătorilor în propria jumătate, ar fi trebuit să taie nu numai spectacolul, ci şi numărul ocaziilor.

În ultimii ani, printre factorii care au decis campioana s-a aflat şi incapacitatea granzilor de-a învinge formaţii intrate pe teren doar cu dorinţa de-a nu lua gol şi cu motivaţia de-a pune mână pe sutele de mii de euro promise de candidatele la titlu.

Sâmbătă seară însă, Rapid a parut sa dea publicităţii un nou ghid de comportare in Giulesti:

“Apără-te cu toată echipa şi vom pune presiune asupra ta cu toată echipa noastră!”
“Apără-te cu toată echipa şi vom marca goluri cât să-ţi dăm pe minus golaverajul!”
“Apără-te cu toată echipa şi te vom face cobai pentru experimente cu “ole”-uri şi valuri sudamericane!”

Cât de rău supără adevărul?  Păi, depinde… De exemplu, adevărul spus de Marius Constantin a supărat suficient de mult încât fundaşul să fie scos din lot şi să i se tăie creşterea de contract.

În fapt, ieşirea  faţă de tratamentul care i se aplică lui Coman, faţă de eliminarea unor colegi din lot şi  faţă de incapacitatea conducerii clubului de a proteja echipa de arbitraje ostile este o reacţie de autoapărare. Reacţie determinată în primul rând de realitatea trăită intens in ultimii doi ani de fotbaliştii vechi ai Rapidului.

Înainte de Constantin, pe tema transformărilor au mai vorbit fără satisfacţie şi Perja, şi Lazăr, şi Maftei. Iar  topurile salariilor de la Rapid, dominate clar noii veniţi, par să explice  şi ele de unde apare această iritare a unora dintre giuleşteni.

Astfel, ca în orice moment în care au un lot valoros şi arată un fotbal dat naibii de bun, apare pe cai mari şi adversarul tradiţional al Rapidului: tensiunile interne. Iar sezonul abia începe astăzi!…

Să zicem că eşti pentru un moment Lăcătuş. Ai în faţă lista jucătorilor care vor începe sezonul, grupaţi în funcţie de zona în care evoluează.
În apărare îţi sare în ochi “favoritul” tău, Rada, cel căruia i se plimbă prin minte ratarea unui transfer la Murcia. Mai e Goian, un tip umilit în faţa camerelor de către cel mai direct patron din fotbalul românesc şi  mai e Ghionea… Mda, şi asta ar pleca.

La mijloc - Rădoi a declarat că vrea să plece şi ştii foarte bine că omul nu glumeşte. Apoi, Dica… Pe naiba,  a greşit secundul lista! Dică nu mai este. În schimb, îi vezi pe Claudiu Ionescu şi pe Neagoe. Şi brusc ţi-aduci aminte că tu l-ai primit pe Neagoe, cumpărat cu 100.000 euro, chiar când CFR l-a adus pe Prette cu vreo 2 milioane.

În atac, nu te mai uiţi. Celor vechi le ştii deja potenţialul, iar în cazul celor noi te poţi lămuri abia în campionat. În schimb, poţi să priveşti un pic si spre loturile celor de la Cluj, Rapid şi Dinamo.  Vei intelege pe deplin nervii lui Lacatus.

Despre Fathi Taher se ştiu puţine.  Anterior intrării în fotbal, apariţiile sale publice puteau fi numărate pe degetele de la o mână, iar aerul din jurul său avea o concentraţie de mister impresionantă.

După “cazul Boloni”, în care a reuşit să convingă pe toată lumea că a negociat cu o persoană neserioasă, in “cazul Coman” Taher a avut din nou prilejul  să se prezinte suporterilor într-o lumina favorabilă.

Lucrurile i-au mers bine mai ales după ce idolul din poartă a făcut greşeala de-a se arată public nemulţumit că la Rapid i-a venit un contracandidat cu adevărat puternic, Urko Pardo.
Ei, chiar şi aşa,  Taher a mai simţit nevoia să-l jignească ieftin pe omul care a produs sezonul trecut cele mai scumpe emoţii ale fanilor: “Coman e ca o Dacie pe care o închiriezi cu 10 euro pe zi”.

Ori în această privinţă, chiar e o problemă. Cei care se uită la meciuri  de fotbal măcar de dinaintea venirii lui Taher în Giuleşti se pricep sigur mai bine să-i aprecieze  valoarea lui  Dani Coman.

1. Un egal cu Croix de Savoie după o victorie cu Nantes este ca o infragere pe teren propriu cu Steluţa după o victorie cu Steaua.

2. Dinamo poate câştiga titlul anul acesta datorită valorii şi omogenităţii lotului. Dacă însă nu va lua campionatul sau nu se va bate până în ultima clipă pentru aceasta, Rednic ar deveni antrenorul celui mai bleg grup de fotbalişti talentaţi din prima ligă.

3. Îşi cunoaşte foarte bine echipă. Dacă mai cere jucători, acţionarii ar trebui să-i aducă urgent. Rednic nu doreşte acum să experimenteze cu noile achiziţii, ci să le aşeze exact unde a sesizat slăbiciuni.

4. Experienţa trecută de la Dinamo şi ultimul mandat de la Rapid au lăsat urme. Rednic va fi extrem de reactiv la orice scădere de randament, la orice urmă de delăsare, la orice derapaj disciplinar.

5. Ca antrenor, Rednic e copilul lui Lucescu. Iar cei care l-au avut mentor pe acesta se cam sufocă de nervi în preajma oricărui eşec. Da, chiar si daca a fost vorba doar de un meci amical.

Întâi a fost Rădoi, după meciul cu Dinamo. Apoi Dică s-a rugat de patron să fie lăsat la Catania. Goian e cu gândul la Dinamo Kiev, iar de ieri s-a aflat că Ghionea s-ar mulţumi şi cu Panionios.

În condiţiile acestui presupus exod, mintea caută motivaţii spectaculoase. De la nemulţumiri financiare şi până la conflicte pe teme tehnico-tactice cu patronul, orice ar da o notă aparte unui fenomen care în realitate este simplu, banal şi întâlnit la toate echipele mari din Liga I.

După ce au gustat derby-uri, după ce au câştigat trofee, după ce domnul Becali a visat pentru titularizarea lor, după ce au negociat contracte în compania fascinantului domn Copos, după ce li s-a făcut „injecţia letală” cu dinamovism a domnului Borcea… cu greu mai pot fi motivaţi de ceva din Liga I.

Mai mult, oricât de mare se crede un club în fotbalul nostru mic, mereu se găseşte o echipă pe-afară care să ofere, fără prea mare efort, măcar tentaţia unui fotbal mai bănos, dacă nu şi mai de soi.