Probabil ca Rapid are cei mai buni doi “inchizători” din România: Costin Lazăr şi J.P Andrade.

Daca Lazăr îşi arată clasa de ceva timp, lucru care i-a făcut pe adeversari sau pe foşti mai fotbalişti să afirme că rapidistul este un jucător de vis, Andrade  şi-a arătat potenţialul cu Dinamo.

Fostul fotbalist al lui Porto  alergat enorm, a demonstrat o îndemânare în controlul balonului cum doar Lazăr pare să mai aibă în branşă, a deposedat, a avut iniţiativă de pressing, a şutat la poartă, a făcut un  meci de fotbalist adevărat.

Adăugăm faptul că pe bancă se mai află doi fotbalişti cu acelaşi profil, febletea lui Peseiro, Herea, şi veteranul tânăr al Rapidului, Grigore,  fanii se pot întreba de ce a mai fost adus Paulista.

Variante sunt multe. Poate că patronii vor să-i vândă pe Lazăr sau pe Herea. Poate că Andrade vrea să stea doar un an în România. Poate că Rapid vrea să scape de Grigore. Sau poate că pur şi simplu Paulista este ceea ce Pitbull a afirmat: un superjucător.

Este ceva uşor dramatic în soarta celor care practică sporturi individuale.

Atunci când ratează, nu pot da vina pe pasatorul care a trimis mingea aiurea, iar atunci când părăsesc arena învinşi, nu pot să dea vina pe portarul care a gafat, pe apărarea care i-a lăsat descoperiţi, pe atacanţii care au ratat exagerat, pe jocul dur al adversarilor.

Sunt acolo, singuri în faţa adversarului şi se pot baza pe foarte puţine lucruri: pe anii de antrenament, pe explozia transpiraţiei prin piele, pe mâncarea fadă care-i ajută să intre în categorie, pe rarele încurajări venit din partea publicului. În plus, pentru a rămâne în mintea noastră, a celor mulţi şi îmbuibaţi cu fotbal, trebuie să verse şi lacrimi.

Sâmbătă, Alina Dumitru a câştigat multe, printre care un titlu olimpic, un premiu în bani care echivalează cu 20% din salariul anual al lui Zicu, recunoaşterea a milioane de români şi acest text, scris de un ziaist care nu nu a fost în stare să-i laude performanţa fără să se raporteze la fotbal.

A arătat-o şi în meciul cu Farul. Driblează în adâncime, pătrunde uşor cu mingea lipită de picior, are schimbări de direcţie interzise adversarilor cu probleme la coloană şi controlează balonul ca şi când ar avea mâini în loc de picioare.

Mai mult, defensiv reuşeşte să se remarce prin deposedări curate, specifice fotbaliştilor care au făcut un juniorat serios şi printr-o capacitate de efort excelentă. Lazăr aleargă, deposedează, driblează, pasează… Şi le face pe toate aşa cum rar se vede în campionatul nostru şi des se vede la marile jocuri din Liga Campionilor.

Astfel, în amestecul nebun de talent care populează linia de mijloc a giulestenilor, fostul jucător al Sportului reuşeşte să impresioneze fără a fi brazilian prin naştere.

Nu a fost la Euro. Şi nici n-a părut vreodată cu adevărat interesant pentru selecţioner. Totuşi, jocul său plin din meciurile cu Gloria şi  Farul pare să spună simplu, tare şi fotbalistic: “Piţi, Lazăr e superfotbalist, ia-l la lot!”.