Duminică seară, Gigi Becali va afla cât de votat a fost şi va putea apoi să-şi suspende temporar zbuciumul electoral. Din acel moment, privirea i se va întoarce din nou nerăbdătoare spre jucăria sa preferată, echipa Stelei, şi spre cel mai interesant mecanism al acesteia a antrenorul.

Luni seară, la aproape 24 de ore după ce patronul îşi lămureşte viitorul politic apropiat, Dorinel Munteanu va începe meciul decisiv pentru soarta sa în Ghencea. Un meci de 180 de minute, 90 jucate contra Unirii Urziceni, 90 jucate contra Fiorentinei lui Mutu. Primul, clarificator pentru situaţia Stelei în campionat la finalul turului, al doilea, hotărâtor pentru viaţa europeană a echipei în acest sezon.

Dacă le va câştiga, Steaua ar putea ierna la 5 puncte de lider şi se va putea mândri cu o nouă primăvară în Europa. Dacă nu va câştiga cu Unirea, e posibilă inclusiv o demitere la “pauză”.

Totusi, aceste două meciuri nu-l vor califica pe Munteanu drept un antrenor bun sau unul slab, indiferent de rezultatul lor. Singura certitudine? Munteanu va putea spune că, raportat la lungimea carierei sale de antrenor, este cel mai încercat tehnician român.

Cum se poate asocia criza cu  o echipă aflată pe locul 2, care a condus în clasament cea mai parte a acestui tur şi care se află la o distanţă apreciabilă de punte în faţa principalelor rivale?

Simplu. La Dinamo, criza este în primul rând una de joc. Echipa lui Rednic a avut nevoie de 14 meciuri şi de o Poli Timişoara extrem de palidă ca să evolueze o dată pe placul suporterilor.

De asemenea, când a întâlnit echipe mari ale campionatului, lucrurile au stat dezastruos pentru “caini”. Rapid a învins-o la limită, dar clar la nivelul jocului. CFR Cluj a învins-o la limită, dar mai mult decât clar la nivelul jocului. Steaua a avut un ghinion uriaş în “Groapa” pentru că la nivel de joc a dominat Dinamo de-o manieră incredibilă.

Lângă criză de formă, Dinamo se pregăteşte să intre şi într-o criză de rezultate după ce în ultimele două etape a pierdut în faţă noului lider Urziceni şi în faţa unei echipe care s-a dovedit doar egala a 8 formaţii din campionat, dar superioară lui Dinamo, FC Braşov.

Adăugaţi acestui tablou chestiunea contestării interne a lui Rednic şi veţi vedea că în Groapă nimeni nu se pregăteşte pentru Liga Campionilor, ci pentru scandal ieftin. 

Pe podiumul crizei

Rapid se află pe 7 în campionat, dar pe 2 când vine vorba despre criza “granzilor”.

Spre deosebire de Dinamo, giuleştenii nu au probleme la nivel de joc, unde, se poate spune că au arătat mult mai mult fotbal în  3-4 meciuri decât au arătat “ros-albii” în 16.

La Rapid, problemele se nasc în mintea patronului Copos sau în cea a finanţatorului Taher şi se revarsă apoi spre echipă. Peseiro gustă din lipsa de autoritate după ce a trăit o demitere şi o repunere în funcţie.

Jucătorii sunt plătiţi când îşi aduce Copos aminte şi chestie interesantă, patronul pare să aibă ţinere de minte doar când are de încasat bani, nu şi când are de dat.

În fine, după ce Coman a fost catalogat ca pretenţios şi blatist, Rapid pierde puncte pe mâna portarilor ca-n vremea lui Anghel sau Stelea. 

Citeste opinia lui Florin Caramavrov despre factorii care afecteaza evolutiile Stelei in acest moment al sezonului.

După primele câteva etape, a scrie ceva împotriva lui Peseiro echivala cu un exerciţiu de terorism. Cineva avea ceva cu Rapidului, cineva era ros de invidie, cineva tulbura armonia succesului din Grant.

Astăzi, moda este alta. Congruenţa cu realitatea este reprezentată de ziceri care-l descriu pe antrenorului Rapidului ca pe un tehnician slab, exagerat de scump şi demn de-a fi demis când contractul acela diabolic o va permite.

În ultimele luni însă, Peseiro a reuşit să impresioneze cu lucruri rar identificabile în existenţa antrenorilor care s-au perindat pe la marile cluburi româneşti.

Peseiro nu s-a plâns de haosul de la Rapid. Peseiro a ridicat moralul jucătorilor săi riscând să fie penibil şi vorbind despre şanse la titlu în cele mai grele momente ale echipei. Peseiro are personalitate şi arată asta în modul în care face echipă şi în modul în care joacă fotbal.

Din toate aceste motive, neputinta demiterii sale s-ar putea să fie, într-un final, un câştig pentru Rapid. Mai sunt 19 etape, suficiente pentru un antrenor să arate clar dacă are sau nu valoare.

Rapid este în momentul acesta năuc  precum o companie dezvoltată timp de 16 ani de un antreprenor şi preluată brusc de un fond de investiţii.

Dacă antreprenorul obişnuieşte să-şi conducă afacerea aproape emoţional, fondurile de investiţii acţionează de-o manieră impersonală, cu ochii în programe de calcul tabelar care le prezintă indicatorii respectivei afaceri şi momentul oportun pentru exit.

În cazul Rapidului, George Copos este antreprenorul care a dezvoltat clubul şi l-a condus în funcţie de capriciile sale, iar Taher este fondul de investiţii care încearcă preluarea.

E neclar dacă antreprenorul vrea să păcălească fondul de investiţii sau dacă fondul de investiţii nu-şi respectă contractul de preluare.

Ceea ce este însă evident ţine de nepriceperea fondului de-a manageria afacerea pe care vrea să o preia. De la intrarea lui Gheorgeh Florea la Rocar parcă niciodată un club n-a avut parte de un finanţator mai nepriceput în domeniu decât Fathi Taher.

Pe de altă parte, simpla prezentă a nesuferitului Copos la meciul de Cupă al giulestenilor a însemnat mai mult Rapid decât a reuşit să ofere cumulat Taher de-a lungul  celor 8 luni de când se joacă de-a fotbalul.

De ieri, CFR poate spune că a ajuns într-o situaţie nepereche. În ciuda evoluţiilor, echipa se afla doar pe locul 7 în clasament la finalul partidei cu FC Braşov.

Apoi, dincolo de locul din ierarhie, pentru CFR este este dureros şi handicapul de puncte pe care ar trebui să îl recupereze în încercarea de-a egala liderul actual, Dinamo.

Dacă echipei lui Rednic i-au trebuit 14 meciuri ca să facă, în sfârşit, un joc foarte bun, inchipuiti-vă ce o fi în mintea ardelenilor, care de-a lungul acestui sezon nu numai că au jucat fotbal în majoritatea disputelor, dar au şi demonstrat o superioritate clară la meciul direct cu Dinamo.

Mai mult, nivelul frustrării clujenilor a crescut la partida contra Braşovului. Să ai capacitatea ofensivă de-a-ţi crea atâtea ocazii contra unei echipei care demmonstrase anterior o organizare defensiva extraordinară şi să nu învingi, pare să fie picătura care a umplut paharul neşansei.

Astfel, marele necaz al campioanei în acest moment pare să nu mai ţină de jocul de fotbal, ci de noroc. Adică exact chestiunea în privinţa căreia Dinamo este realmente lider.

La 58 de ani, Nelu şi Adi reuşesc să-i facă de ruşine pe majoritatea puştilor de clasa a doua. Cum? Prin capacitatea lor ieşită din comun de-a se juca “prinselea” cu vorbe prin presa.

Adi şi Nelu par să aibă din naştere opinii contrare asupra unei variate game de subiecte, indiferent că este vorba despre valabilitatea golului marcat de Bogdan Stancu împotriva lui Bayern sau despre natura contactului dintre Kuciak şi Tameş.

În astfel de momente, Adi îl discreditează pe Nelu în faţa clasei şi anunţă în gura mare că acesta nu a fost cuminte în trecut. Nelu se apără academic şi arată carnetul de note cu finala UCL.

Când sună de ieşire, clasa are un scurt răgaz să-şi aducă aminte cine-s certaretii.

Nelu este Ion Craciunescu, cu adevărat unul dintre cei mai mari arbitri pe care i-a avut fotbalul nostru, iar Adi este Adrian Porumboiu, fost arbitru din tagma extrem de rară a celor “nemanjiti” şi actual deţinător al titlului banos de “primul agricultor al tării”. Fără pic de ironie.

Pauzele de conflict par insă a ţine doar 15 minute, ca la şcoală, iar clasa are din nou în faţă doi zurbagii ale căror certuri nu le mai înţelege nimeni.

Textul unui SMS care a străbătut ecranul televizorului prin minutul 60 al meciuluiDinamo - Steaua spunea: “Jandarmeria a bătut Steaua, Steaua i-a bătut pe Dinamo”. Semnat - Iuda.

Dacă Iuda ar fi tras şi o concluzie conform principiului tranzitivităţii, rezulta că Jandarmeria urma să o bată pe Dinamo sau cel puţin ar fi fost capabilă să facă acest lucru dacă şi-ar fi pus în minte.

Realitatea de la finalul meciului cerea însă un cu totul alt SMS: “Steaua n-a bătut-o pe Dinamo, iar Jandarmeria n-a bătut pe nimeni, a împărţit doar nişte amenzi-glumă pentru câţiva suporteri dinamovisti”.

Dacă abţinerea de la violentă a jandarmilor este o chestiune cât se poate de firească, faptul că Steaua nu a bătut Dinamo în ciuda evoluţiilor celor două echipe a născut uimire în ambele tabere.

Concret, la momentul trimiterii acelui SMS, Dinamo arătase limpede două lucruri: că are alura unei echipe de locurile 4-5 în Liga 1 şi că se bucură de un noroc de-a dreptul chior. Până la final, a demonstrat însă ce o ajută foarte mult să fie totuşi lider: are antrenor.