De când a terminat junioratul, Zicu a fost mai mereu supraplătit.

E o chestiune evidentă. Oricât de bine a evoluat atunci când soarta nu l-a lovit cu accidentări, Zicu n-a fost vreodată un jucător care să ofere fotbal de  450.000 de euro anual sau chiar mai mult.

Totuşi, nicio înţelegere a fotbalistului cu echipele pe la care a trecut nu a fost făcută folosind forţa. Zicu şi impresarii săi au cerut, cluburile au dat. Atât. Restul reprezintă doar problema lui Dinamo. O problemă serioasă din măcar două puncte de vedere.

În primul rând, bugetul clubului este împovărat cu o plată care egalează un sfert din bugetul Ceahlăului Piatra Neamţ. Astfel, Dinamo riscă enorm pentru că plăteşte mult pentru un jucător care a oferit puţin în trecut şi care în acest moment are o istorie mai interesantă din punct de vedere medical decât fotbalistic.

Apoi, în al doilea rând, Dinamo alege o schemă de plată interesantă şi generoasă pentru Iannis, în timp ce unor jucători care au oferit clubului infinit mai mult decât Zicu li se pregăteşte o scădere pe bune a veniturilor. Aşa, pentru a fi atmosfera bună la echipă…

Dayro Moreno este într-o măsură limitată contabilul propriului eşec. El a ratat în România şi-şi va încerca şansa în altă parte. Poate că lipsa culturii fotbalistice şi vreo câteva trăsături ale firii sale îl vor duce şi mai jos, naiba ştie la ce nivel.

În urma sa însă putem vorbi şi de eşecul unui sistem care n-a fost în stare să-i potenţeze talentul. De altfel, Steaua are de ani buni această mare problemă. Nu mai creşte valori sau nu mai poate marketa nimic din ceea ce are valoros.

Revenind la Moreno, interesant este şi faptul că acesta a regresat la Steaua faţă de momentul venirii. Steaua nu l-a luat pe Dayro din finalul sezonului trecut, ci a luat un fotbalist care juca pentru Columbia, care avea o cotă interesantă de piaţă şi care promitea să reprezinte o afacere excelentă pentru club.

Astfel, sezonul trecut al Stelei nu a fost dezastruos doar pentru că echipa s-a calificat chinuit şi ruşinos într-o cupă europeană, ci şi pentru că a fost anul decontului pentru angajarea unui antrenor slab. Atât de slab, încât în mandatul său niciunul dintre fotbaliştii tineri ai Stelei nu poate spune c-a înregistrat vreo creştere valorică.

E penibil ca după ce ai trăit în Anglia, Olanda, Italia, Spania să nu înţelegi rolul presei şi să trăieşti senzaţia că subiecte de interes public ar trebui ignorate.

E penibil să spui că presa te-a judecat şi te-a executat. Ai dreptate însă în privinţa faptului că dezvăluirea iniţială, legată de colaborare, a fost mai mediatizată decât anunţul CNSAS.

E penibil să treci de la negări înverşunate ale oricărui contact cu Securitatea la „notele alea erau de bine”.
E penibil să-ţi începi declaraţiile prin menţionarea unui personaj care vrea să-ţi facă rău, speriat că vei candida la şefia FRF, şi abia apoi să vorbeşti despre subiectul colaborării.

E penibil să aminteşti că a fost şifonată imaginea fostului căpitan al Barcelonei. Foarte bine puteai spune c-a fost şifonată imaginea  unui tip care a încercat să fure bani prin zăpăcirea Fiscului.

E penibil să fii acuzat de oameni care n-au trăit vremurile de dinainte de 1989 sau care n-au fost suficient de maturi să le înţeleagă.

Sezonul trecut, Craiova pierdea meciuri şi când juca bine. Sezonul acesta, jucătorii ar trebui să aibă deja suficientă experienţă şi un antrenor suficient de valoros încât să câştige şi atunci când joacă prost. Exact ca echipele care au şi valoare, nu doar pretenţii.

Craiova este însă îndrăgostită de risc şi de experimente. După ce ani de zile a riscat şi a experimentat cu actuala generaţie de fotbalişti, mulţi crescuţi în propria curte, acum s-a hotărât să mute banca tehnică în laborator. Iar momentul acestei decizii pare cu atât mai nefericit cu cât Napoli, din perspectiva antrenorului, a construit o echipă care, după foarte mulţi ani, a dat şi încredere, nu doar emoţii fanilor.

Campionatul următor va avea ca personaje de prim-plan echipele cu loturi valoroase, omogene şi conduse de antrenori care ştiu să exploateze aceste calităţi.

Spre deosebire de majoritatea echipelor cu pretenţii, Craiova se poate lăuda şi cu valoare, şi cu omogenitate, punctele forte cel mai greu de obţinut. A ales însă o cale nesigură în privinţa antrenorilor, arie în care rivalele cu ambiţii europene par să se fi mişcat mult mai bine.

Rapid l-a pierdut pe Krum Bibişkov pentru că a întârziat să dea un răspuns ferm impresarului care reprezintă interesele jucătorului.

Chestiunea ar putea să pară una banală, care se întâmplă firesc pe piaţa transferurilor, dar, totuşi, nu este. 

Hizo a vorbit despre un ghinion fantastic, „aşa cum are Rapid de obicei”, însă s-a înşelat pe jumătate. Adică e vorba de un lucru care se întâmplă des, nu şi de ghinion.
Începând cu cel mai înalt nivel, la Rapid se întârzie.

De exemplu, Copos întârzie aproape orice plată, deşi, indiferent cât s-ar văita, până la urmă plăteşte. Ultima dată a făcut-o cu vârf şi foarte îndesat când a achitat datoriile care condiţionau obţinerea licenţei. Dar, înainte să plătească, lasă timp tuturor contestatarilor săi să-l înjure şi presei să-i dea încă o tuşă la tabloul de zgârcit suprem.

Acum, acelaşi Copos a ales cel mai prost moment să ţină la preţul unor jucători fără realizări sezonul trecut şi să întârzie astfel atât limpezirea situaţiei bugetare a clubului, cât şi pe cea a lotului pe care se poate baza Hizo. Iar cel mai amuzant lucru este că, până la urmă, după îndelungi văicăreli, tot el va plăti pentru rezolvarea ambelor probleme.

Atunci când l-a adus pe Bonetti, Dinamo a părut că doreşte să scape de problemele care au împiedicat echipa să câştige titlul sezonul  trecut.

S-a spus că Bonetti este un antrenor care nu cunoaşte afinităţile conducătorilor pentru unii dintre jucători, deci va face o selecţie bazată pe ceea ce arată faptic fiecare fotbalist la antrenamente şi la meciuri.

S-a spus că Bonetti va promova jucători tineri pe care Dinamo i-a crescut de mici şi pe care îi împrumută prin ţară sau îi ţine pe la echipa a doua.

S-a spus că Bonetti va face ordine în lot, că va orienta fotbaliştii spre disciplină, că-i va antrena fizic şi-i va instrui tactic astfel încât să nu mai piardă campionatul în faţa unei echipe cu fotbalişti mai puţin talentaţi, dar mai bine pregătiţi  din toate punctele de vedere.

Ce nu s-a spus însă este că între ceea ce vorbeşte Dinamo şi ceea ce face Dinamo există o diferenţă. După amicalul pierdut cu Astra, au răzbătut rapid dinspre conducere nemulţumiri faţă de Bonetti şi termenul în care acesta trebuie să arate că-şi merită postul.

Aparent, exigenţa aceasta ţine de lipsa de răbdare a unor investitori care finanţează o mare echipă. În fapt, e vorba de amatorism. Doar la acel nivel, după primul amical, patronul îl ameninţă cu schimbarea pe antrenor.

Franco Baresi spune într-un interviu de pe site-ul Gazetei că România are resurse de talent fotbalistic extraordinare şi-i dă ca exemplu pe Mutu şi Chivu.

Apoi, la câteva ore distanţă, Bonetti ne spune că jucătorilor români nu le lipseşte talentul, dar trebuie lucrat la mentalitate. Doi foşti mari fotbalişti care n-au atins un nivel înalt în ale antrenoratului ne sugerează voluntar sau nu că, de fapt, ne lipsesc antrenorii şi sistemul. Antrenorii care să potenţeze talentele locale, antrenorii care să instruiască fotbalistic jucătorii, antrenorii care să-i educe în spiritul potrivit obţinerii unor performanţe înalte.

Într-un fel, Bonetti a vorbit despre eşecul din sezonul trecut al lui Dinamo şi despre cauzele acestuia fără să fi intenţionat. Dinamo a avut fotbalişti talentaţi, cu potenţial, dar a pierdut titlul în faţa unei echipe mai bine antrenate, cu fotbalişti mai bine instruiţi, cu mentalitate mai sănătoasă.

Cum lucrurile par să-i fie clare italianului, este de văzut şi cum va reuşi să schimbe ce are de schimbat în evoluţiile şi pregătirea lui Dinamo. Dacă va avea succes,  probabil că oamenii din fotbal, de pe stadioane şi din presă care fac bancuri pe seama antrenorilor cu experienţe prin liga a treia sau a patra italiană vor trebui să-şi schimbe un pic atitudinea.

Adică să înlocuiască miştoul cu respectul.