Indiferent dacă va mai antrena sau nu în România, Uhrin are toate şansele de-a fi considerat un ciudat pentru fotbalul nostru.

Încă de la primul contact cu noi n-a făcut altceva decât să ne surprindă. De exemplu, a fost ciudat de bun modul în care Mlada Boleslav, antrenată de el, a jucat contra Rapidului lui Lucescu într-un moment în care giulestenii se laudau cu probabil cea mai bună echipă europeană din istoria lor.

Apoi, fost ciudat cum a reuşit la Timişoara să adune atât de multe puncte încât a fost nevoie de multe gafe ale oficialilor clubului pentru ca această echipă să nu fie lider al campionatului.

A fost ciudată pozitia din care a ajuns să antreneze la Cluj. Ce-i drept, driblingul prin care clujenii au ocolit regulamentele FRF a fost unul obişnuit, românesc, dar postura din care Uhrin a încercat să conducă echipa a fost una neobişnuită.

A fost ciudată şi rezistenţa sa la cultura locală. Cehul nu rupe aproape deloc româneşte şi nu se aruncă în declaraţii furibunde indiferent dacă echipa sa câştigă entuziasmant sau pierde cu ajutorul nemijlocit al arbitrilor.

Mai mult, la plecare, omul n-a găsit de cuviinţă decât să spună că i-a părut bine de colaborare! Ciudat, tare ciudat pentru lumea noastră fotbalistică…

CFR nu l-a mai vândut pe Culio la Rubin Cazan şi pare să fi ratat câteva oportunităţi interesante.

În primul rând, Culio putea fi un reper pentru valoarea de piaţă a fotbaliştilor din lotul clujenilor. Până acum, CFR a tot amânat vânzarea vedetelor şi în lipsa unei tranzacţii de acest gen nimeni nu poate să anticipeze care este cota reală a jucătorilor din lotul campioanei.

De asemenea, CFR a ratat prilejul să arate inclusiv comercial faptul că este superioară echipelor din Bucureşti. În timp ce fotbalişti de la Dinamo, Steaua şi Rapid au mers în Rusia la obscura Terek Groznai, CFR ar fi avut ocazia să se poziţioneze altfel dacă Juan Culio ajungea la campioana ţării.

În final, CFR riscă să se îndepărteze prea mult de momentul de glorie fotbalistică a lui Culio - meciul de la Roma şi să piardă din beneficiile asocierii fotbalistului cu evoluţia senzaţională de pe Olimpico. Pe de altă parte însă, nevanzarea lui Culio poate fi şi un avantaj pentru CFR.

Echipa îşi păstrează unul dintre cei mai importanţi fotbalişti, iar conducerea transmite un semnal clar pe piaţa transferurilor: spre deosebire de rivalele din campionat, CFR îşi permite să ţină la preţ!

Seriozitatea care înconjoară toate acţiunile conducătorilor campioanei CFR tinde să devină scorneală. Prima nepotrivirea  a apărut în momentul demiterii lui Andone la foarte puţin timp după ce acestuia i se făgăduise public faptul că va sta pe banca ardelenilor cât Sir Alex Ferguson la Man Utd.

Mai mult, patronul Paszkany întărise promisiunea preşedintelui Mureşan cu vorbe grele: “Cand va pleca Andone, plec şi eu!”.

Apoi, a început jocul cu Trombetta şi cu vehicularea tuturor numelor de antrenori posibili şi imposibili pentru preluarea CFR. Astfel, într-un fel, Trombetta trăieşte acum la CFR povestea lui Mircea Lucescu Lucescu la Inter după ce vestiarul echipei patronate de Moratti a aflat că românul are un mandat limitat de venirea lui Lippi.

Cu Trombetta nu se ştie foarte limpede cine-i va lua locul, dar e clar că se fac eforturi serioase si zgomtoase pentru găsirea unui înlocuitor. Iar partea foarte proastă în astfel de situaţii ar fi ca italianul să înceapă totuşi returul

Nu de alta, dar antrenorul căruia patronul şi preşedintele îi cer câştigarea titlului va avea în faţa jucătorilor autoritatea pe care un pui proaspăt ieşit din găoace o poate inspira unor cocoşi nervoşi.

De ieri, CFR poate spune că a ajuns într-o situaţie nepereche. În ciuda evoluţiilor, echipa se afla doar pe locul 7 în clasament la finalul partidei cu FC Braşov.

Apoi, dincolo de locul din ierarhie, pentru CFR este este dureros şi handicapul de puncte pe care ar trebui să îl recupereze în încercarea de-a egala liderul actual, Dinamo.

Dacă echipei lui Rednic i-au trebuit 14 meciuri ca să facă, în sfârşit, un joc foarte bun, inchipuiti-vă ce o fi în mintea ardelenilor, care de-a lungul acestui sezon nu numai că au jucat fotbal în majoritatea disputelor, dar au şi demonstrat o superioritate clară la meciul direct cu Dinamo.

Mai mult, nivelul frustrării clujenilor a crescut la partida contra Braşovului. Să ai capacitatea ofensivă de-a-ţi crea atâtea ocazii contra unei echipei care demmonstrase anterior o organizare defensiva extraordinară şi să nu învingi, pare să fie picătura care a umplut paharul neşansei.

Astfel, marele necaz al campioanei în acest moment pare să nu mai ţină de jocul de fotbal, ci de noroc. Adică exact chestiunea în privinţa căreia Dinamo este realmente lider.

A spus-o unul dintre cei mai luminaţi manageri ai lumii, Jack Welch:  “O investie nefericită, dar scumpă stârneşte în mod paradoxal mai mult sprijin decât una onorabilă, dar ieftină”.

La câteva zile după ce Steaua a anunţat transferul lui Neagoe, CFR l-a prezentat pe Prette. Neagoe a costat doar 100.000 euro,  Prette cu peste un 1 milion mai mult.

Diferenţa de bani nu înseamnă automat că Neagoe e un transfer slab, dar suma mică plătită în schimbul său ar putea să-i influenţeze serios şansele de reuşită în Ghencea.

Concret, milionul de euro plătit în plus pentru Prette îi va oferi acestuia sprijin din partea conducerii şi multe oportunităţi de-a confirma din partea antrenorului. De partea cealaltă, Neagoe nu reprezintă o presiune financiară asupra lui Lăcătuş.

Astfel, pe când Prette va avea parte la Cluj de o susţinere pe măsura celei avute de Fabiani, Neagoe nu se poate uita decât spre un singur precedent ieftin, dar de neurmat: Dino Eze.

Cam asta le-a rămas clujenilor în lupta cu Steaua. În tur au avut de partea lor şi fotbalul de calitate, şi arbitrajele favorabile. În retur, fotbalul de calitate a devenit doar fotbal, iar arbitrajele favorabile şi-au schimbat protejatul.

Echipa lui Andone a exploatat la maximum întâlnirea cu Dinamo şi a obţinut o victorie cu fotbal. Specia aceea de victorie care uneori face să pălească inclusiv statisticile atunci când indică alţi câştigători la final.

De partea cealaltă, Dinamo a făcut o schimbare extrem de importantă.

Aţi văzut? În acest retur nu s-a mai menţionat nici măcar o dată sintagma “echipa momentului”. Lipsa de fotbal a împărţit formaţiile din Liga I în doar două categorii: cele care câştigă puncte indiferent de evoluţii şi cele care pierd puncte dependent de ce joacă.

Aseară, Dinamo, aparent echipa cea mai lipsită de culoare, gust, miros şi trăire dintre cele care au pretenţii la un loc de cupă europeană, a ieşit din prima categorie, a intrat în cea de-a doua şi a lăsat Steaua lui Becali stăpână peste victoriile lui oricum.

Un om,  un fluier şi o decizie greşită.  Cam de atât este nevoie pentru a îmbolnăvi de nervi o echipă.  Ce se întâmplă însă când aduni la un loc mai mulţi oameni cu fluiere şi cu decizii greşite?  Iese un amestec de draci, ură şi puţin fotbal numit Liga I.

CFR poate spune cu toată tăria că în acest retur a fost dezavantajată de arbitri atât prin deciziile pe care aceştia le-au luat la meciurile sale, cât şi prin măsurile pe care aceştia le-au luat în sprijinirea cursei de revenire a Stelei pe locul întâi.

Totuşi,  dincolo de încercările lui Iuliu Mureşan de a  convinge pe toată lumea de nedreptăţile care li se întâmplă, clujenii au o durere mai mare decât problemele de arbitraj, propriile evoluţii.

Trupa lui Andone a fost echipa tuturor momentelor din turul campionatului. Comparaţi  însă jocul acesteia de atunci cu jocul acesteia de acum şi veţi vedea ce a creat condiţiile pentru ca, în acest retur,  fotbalul să devină şi un joc de arbitri.