Rapid l-a pierdut pe Krum Bibişkov pentru că a întârziat să dea un răspuns ferm impresarului care reprezintă interesele jucătorului.

Chestiunea ar putea să pară una banală, care se întâmplă firesc pe piaţa transferurilor, dar, totuşi, nu este. 

Hizo a vorbit despre un ghinion fantastic, „aşa cum are Rapid de obicei”, însă s-a înşelat pe jumătate. Adică e vorba de un lucru care se întâmplă des, nu şi de ghinion.
Începând cu cel mai înalt nivel, la Rapid se întârzie.

De exemplu, Copos întârzie aproape orice plată, deşi, indiferent cât s-ar văita, până la urmă plăteşte. Ultima dată a făcut-o cu vârf şi foarte îndesat când a achitat datoriile care condiţionau obţinerea licenţei. Dar, înainte să plătească, lasă timp tuturor contestatarilor săi să-l înjure şi presei să-i dea încă o tuşă la tabloul de zgârcit suprem.

Acum, acelaşi Copos a ales cel mai prost moment să ţină la preţul unor jucători fără realizări sezonul trecut şi să întârzie astfel atât limpezirea situaţiei bugetare a clubului, cât şi pe cea a lotului pe care se poate baza Hizo. Iar cel mai amuzant lucru este că, până la urmă, după îndelungi văicăreli, tot el va plăti pentru rezolvarea ambelor probleme.

O poveste de marketing vorbeşte despre un restaurant din SUA care a reuşit să câştige un număr impresionant de clienţi printr-o reclamă stradală aparte.

Mesajul care a stârnit curiozitatea clienţilor atât de mult încât i-a făcut să treacă pragul locaţiei respective era ceva de genul: „La noi, mâncarea este foarte proastă. Doar calitatea servirii se poate compara cu aceasta!”.

Într-un fel, George Copos pare să fie sub influenţa acestui succes ciudat de marketing. Astfel, deşi susţine că vrea să găsească un investitor care să preia Rapidul, insistă asupra tuturor problemelor pe care acest club le are.
Teoretic, orice companie care urmează să fie vândută este măcar puţin coafată, puţin pusă la punct, puţina vorbită de bine de către proprietar.

Copos discută însă mult despre  amatorismul din Giuleşti, despre contracte făcute prost, despre erori de management care vor lovi echipa şi în viitor. Cam despre tot ceea ce ar goni orice investitor şi ar face din salariaţii Rapidului nişte vinovaţi eterni şi totali.

În aceste condiţii, te poţi întreba simplu: oare se va găsi încă un curios care să intre în „restaurantul” lui George Copos şi să vadă cu propriii ochi şi să simtă pe propria piele că reclama patronului e adevărată?

Gestul lui Lazăr a venit la un an după ce Lovin, cu mânuţa lui bandajată, i-a cerut insistent lui Deaconu să oprească meciul din Giuleşti, iar fotbaliştii Stelei şi-au confirmat atunci renumele de vitezişti prin rapiditatea arătată în fuga spre vestiare.

De asemenea, gestul lui Lazăr vine într-un campionat în care Alexa susţine cu mândrie că pe el nu-l interesează fair play-ul, într-un campionat în care preşedinţii de cluburi n-au bun simţ să recunoască atunci cand sunt ajutaţi cu nesimţire de arbitri sau într-un campionat în care Marius Niculae a îndrăznit să declare la finalul meciului cu Steaua că Dinamo merita să câştige.

Până la Lazăr, doar Banel Nicolita arătase un bun simţ cat de cat asemănător când s-a făcut că nu a auzit ce i-au strigat din tribune câteva maimuţe de frunce din Timisoara şi când a dat pe margine, departe de ochii arbitrului, petul aruncat din tribuna I a Giulestiului de un idiot care nu înţelege că fotbalul chiar este un joc.

În fine, de-aseară şi până acum, mii de flăcăi cu simţ critic s-au grăbit să analizeze in zonele de comentarii ale articolelor ce ar fi făcut Lazăr dacă scorul ar fi fost 0-0 sau doar 1-0 pentru Rapid. Puţin contează. Intr-un fotbal al vorbelor si al faptelor marunte, important este ce a făcut Lazar, nu ce ar fi făcut.

Acum câţiva ani, la foarte puţin timp după ce intrase la Rapid, Jean Valvis a venit la Recursul lui Ovidiu Ioaniţoaia să vorbească despre intentiile sale pentru club. Omul avea la el planuri de marketing, un grafic de anticipare a dezvoltării clubului şi o încredere oarbă în forţele sale.

De asemenea, Valvis menţiona atunci ideea auditarii de către Deloitte a societăţii care administra Rapidul.

Dumitru Dragomir, ca un adevărat preşedinte de Ligă care intampina investitori, l-a ascultat un pic amuzat şi i-a spus să fie atent, foarte atent la George Copos: “Fii, domnule, serios, nu va fi Copos niciodată de acord cu astea… Fii foarte atent la Copos că nu e de joacă!”.

Valvis ori nu i-a ascultat sfatul, ori nu i-a fost suficientă atenţia în relaţia cu patronul din Giuleşti.

Totuşi, la finalul unui ciclu în care a fost ironizat zdravăn pentru statutul său de acţionar superminoritar, dar extrem de vocal, Valvis se poate arăta mulţumit măcar din două perspective.

Prima - lucrurile merg în direcţia gândită de el. A doua - Valvis i se alătură lui Paszkany în categoria investitorilor care consideră fotbalul o industrie adevărată şi modernă.

Acum câţiva ani, echipele de top din România vindeau jucători în campionate puternice ale Europei. Şi când nu era vorba de Spania, Germania, Italia, Franţa, Olanda sigur se găsea o echipă de prin Belgia sau măcar o formaţie de top de prin campionatele slab cotate care să plateaca pentru jucătorii granzilor. 

Astăzi, un club care a scăpat cu greu de la retrogradarea din prima ligă rusă  transferă cu lăcomie fotbalişti români de la Dinamo, Rapid şi Steaua.  

Aparent, echipele şi impresarii destepţi care gravitează în jurul acestora au găsit un loc în care să livreze rezerve de profesie precum Goian, simboluri în retragere precum Petre sau Pancu şi dezamăgiri precum Arthuro.

În realitate, nu cecenii sunt cei păcăliţi. De bine de rău, ei evită retrogradara cu fotbaliştii care în România câştigau titluri sau se băteau pentru primele locuri. 

În schimb, Dinamo s-a pregătit asiduu ani de zile pentru Liga Campionilor crezând că doar norocul le lipseşte lui alde Petre, Mărgăritescu, Izvoranu si Goian pentru a intra în grupe. Abia acum se vede că le lipsea si valoarea.

Pentru o parte a suporterilor, ideea de-a nu mai plăti bani grei pentru contractele jucătorilor poate suna foarte bine. Românii sunt încă săraci, iar evoluţii subţiri ale unor fotbalişti despre care se ştie că-s bine plătiţi nasc frustrare şi înjurături pe stadioane.

De asemena, promovarea tinerilor din propria curte încântă fanii oricărei formaţii.

Totuşi, cu mici excepţii de-a dreptul extraordinare, fotbalul adevărat se face cu bani adevăraţi. Jucătorii care produc spectacol şi aduc venituri în acele industrii sunt cei care costă mulţi bani. Iar jucătorii promovaţi în valuri la primele echipe sunt jucătorii pentru dezvoltarea cărora s-au cheltuit sume importante

În 1992, Rapid era posesoarea unei istorii frumoase si trăitoarea unui prezent mediocru. Atunci a început investiţia lui George Copos în Giuleşti, iar prezentul echipei s-a putut asorta cu trecutul şi chiar l-a făcut pe acesta să pălească de nenumărate ori.

Astăzi însă, Rapid vrea să se întoarcă în timp. Prin renunţarea la investiţii, Rapid nu se adaptează crizei financiare, ci renunţă de fapt la performanţă.

După ce va părăsi România, Peseiro va lăsa în urmă câteva chestiuni care ţin de civilizaţia fotbalului care confirmă deplin tradiţiile Ligii 1.

1. Individul este foarte important, dar grupul este întotdeauna şi mai important. În plus, regulile chiar sunt făcute pentru a fi aplicate. Cele două enunţuri circulă mult în fotbalul nostru, dar Peseiro le-a şi aplicat în cazul vedetelor-problemă Boya şi Bozovici.

2. Antrenorul este, într-adevăr, întotdeauna vinovat. Deşi cea mai mare problema a giulestenilor nu are o natură sportivă, Peseiro a plătit pentru impotenţa financiară a patronului de frişcă şi a finanţatorului de baclava.

3. Un antrenor adevărat are un contract adevărat. Actul prin care Peseiro a fost legat de Rapid ar trebui oferit de Mircea Rădulescu tuturor antrenorilor din Liga 1. Inclusiv lui Dorinel Munteanu si lui Dusan Uhrin

4. Arbitrii români aplică regulamentul după litera sa în cazul străinilor şi în spiritul său în cazul fotbaliştilor sau antrenorilor locali.

5. Pentru unii antrenori din Liga 1, capra vecinului este de fapt capra portughezului. Să moară prima şi în chinuri!

Cum se poate asocia criza cu  o echipă aflată pe locul 2, care a condus în clasament cea mai parte a acestui tur şi care se află la o distanţă apreciabilă de punte în faţa principalelor rivale?

Simplu. La Dinamo, criza este în primul rând una de joc. Echipa lui Rednic a avut nevoie de 14 meciuri şi de o Poli Timişoara extrem de palidă ca să evolueze o dată pe placul suporterilor.

De asemenea, când a întâlnit echipe mari ale campionatului, lucrurile au stat dezastruos pentru “caini”. Rapid a învins-o la limită, dar clar la nivelul jocului. CFR Cluj a învins-o la limită, dar mai mult decât clar la nivelul jocului. Steaua a avut un ghinion uriaş în “Groapa” pentru că la nivel de joc a dominat Dinamo de-o manieră incredibilă.

Lângă criză de formă, Dinamo se pregăteşte să intre şi într-o criză de rezultate după ce în ultimele două etape a pierdut în faţă noului lider Urziceni şi în faţa unei echipe care s-a dovedit doar egala a 8 formaţii din campionat, dar superioară lui Dinamo, FC Braşov.

Adăugaţi acestui tablou chestiunea contestării interne a lui Rednic şi veţi vedea că în Groapă nimeni nu se pregăteşte pentru Liga Campionilor, ci pentru scandal ieftin. 

Pe podiumul crizei

Rapid se află pe 7 în campionat, dar pe 2 când vine vorba despre criza “granzilor”.

Spre deosebire de Dinamo, giuleştenii nu au probleme la nivel de joc, unde, se poate spune că au arătat mult mai mult fotbal în  3-4 meciuri decât au arătat “ros-albii” în 16.

La Rapid, problemele se nasc în mintea patronului Copos sau în cea a finanţatorului Taher şi se revarsă apoi spre echipă. Peseiro gustă din lipsa de autoritate după ce a trăit o demitere şi o repunere în funcţie.

Jucătorii sunt plătiţi când îşi aduce Copos aminte şi chestie interesantă, patronul pare să aibă ţinere de minte doar când are de încasat bani, nu şi când are de dat.

În fine, după ce Coman a fost catalogat ca pretenţios şi blatist, Rapid pierde puncte pe mâna portarilor ca-n vremea lui Anghel sau Stelea. 

Citeste opinia lui Florin Caramavrov despre factorii care afecteaza evolutiile Stelei in acest moment al sezonului.

După primele câteva etape, a scrie ceva împotriva lui Peseiro echivala cu un exerciţiu de terorism. Cineva avea ceva cu Rapidului, cineva era ros de invidie, cineva tulbura armonia succesului din Grant.

Astăzi, moda este alta. Congruenţa cu realitatea este reprezentată de ziceri care-l descriu pe antrenorului Rapidului ca pe un tehnician slab, exagerat de scump şi demn de-a fi demis când contractul acela diabolic o va permite.

În ultimele luni însă, Peseiro a reuşit să impresioneze cu lucruri rar identificabile în existenţa antrenorilor care s-au perindat pe la marile cluburi româneşti.

Peseiro nu s-a plâns de haosul de la Rapid. Peseiro a ridicat moralul jucătorilor săi riscând să fie penibil şi vorbind despre şanse la titlu în cele mai grele momente ale echipei. Peseiro are personalitate şi arată asta în modul în care face echipă şi în modul în care joacă fotbal.

Din toate aceste motive, neputinta demiterii sale s-ar putea să fie, într-un final, un câştig pentru Rapid. Mai sunt 19 etape, suficiente pentru un antrenor să arate clar dacă are sau nu valoare.

Rapid este în momentul acesta năuc  precum o companie dezvoltată timp de 16 ani de un antreprenor şi preluată brusc de un fond de investiţii.

Dacă antreprenorul obişnuieşte să-şi conducă afacerea aproape emoţional, fondurile de investiţii acţionează de-o manieră impersonală, cu ochii în programe de calcul tabelar care le prezintă indicatorii respectivei afaceri şi momentul oportun pentru exit.

În cazul Rapidului, George Copos este antreprenorul care a dezvoltat clubul şi l-a condus în funcţie de capriciile sale, iar Taher este fondul de investiţii care încearcă preluarea.

E neclar dacă antreprenorul vrea să păcălească fondul de investiţii sau dacă fondul de investiţii nu-şi respectă contractul de preluare.

Ceea ce este însă evident ţine de nepriceperea fondului de-a manageria afacerea pe care vrea să o preia. De la intrarea lui Gheorgeh Florea la Rocar parcă niciodată un club n-a avut parte de un finanţator mai nepriceput în domeniu decât Fathi Taher.

Pe de altă parte, simpla prezentă a nesuferitului Copos la meciul de Cupă al giulestenilor a însemnat mai mult Rapid decât a reuşit să ofere cumulat Taher de-a lungul  celor 8 luni de când se joacă de-a fotbalul.