Stoichiţă vrea să facă un stagiu montan de pregătire cu echipa pentru că nu-i simte pe jucători suficient de energici în timpul meciurilor. Ideea nu-i rea deloc, poate pierde câţiva fotbalişti pe-acolo.

Ninu arată la aproape fiecare meci că-i rătăcit pe teren, Toja nu are absolut nicio calitate în privinţa căreia să poată spune că excelează, Szekely se poate lăuda că loveşte mingea cu ambele picioare, dar o face la fel de prost, din Kapetanos sare mingea, iar Surdu pare să sară din minge când o conduce.

Apoi, meciul cu Bistriţa a mai confirmat faptul că la Steaua nu prea are cine centra ca lumea, nu prea are cine şuta de
la distanţă sau cine să bată lovituri libere.

Pretenţii vizavi de scoaterea adversarului din joc prin dribling sunt chestiuni ce ţin de absurd. Cine naiba să dribleze în această echipă? Kapetanos, prin alunecare? Petre Marin, prin aruncare de la margine? Tănase, din infirmerie?

Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) a publicat la finalul săptămânii trecute un raport din care reieşea şi faptul că Steaua este echipa care atrage cel mai mare număr de simpatizanţi.

După meciul cu Bistriţa, Steaua poate fi declarată şi echipa din România care are cei mai mulţi suporteri trişti. 44% din românii interesaţi de fotbal sunt nevoiţi la ora actuală să-şi afirme susţinerea pentru o echipă mediocră şi lipsită de multe ori de vibraţie fotbalistică: driblinguri, goluri spectaculoase, faze încântătoare.

Patronul Stelei a reuşit să-şi jignească din nou suporterii. Nu prin ridicarea acelui gard, ci prin declaraţia conform căreia nu-i pasă dacă după noile condiţii fanii din peluză vor mai vedea sau nu meciul cum trebuie.

Nepăsarea sa este justificată de ideea conform căreia se confruntă cu oameni care nu merită respect. El amestecă însă vreo două sute de idioţi, care se manifestă animalic la orice meci, cu miile de suporteri din peluză.

De fapt, el se foloseşte de existenţa celor două sute pentru a-i pedepsi pe toţi cei care îşi arată nemulţumirea faţă de atitudinile şi acţiunile sale. În plus, dincolo de incapacitatea sa de a purta un dialog cu un public important al echipei, Becali dovedeşte ignoranţă în rezolvarea problemelor cu fanii. El nu caută să elimine sursa diferendului, ci ridică garduri.

Din păcate pentru el, oricât de mult ar înălţa acel gard, acesta nu este suficient pentru ca el însuşi să nu-l escaladeze zilnic. Nu direct, ci prin intermediul vorbelor sale care ajung la fanii din peluze, din restul stadionului, din faţa televizorului, din faţa calculatorului…

Într-o recentă discuţie cu „vagabonzii”, Becali a aflat ceea ce ştie toată lumea: că enervează prin vorbe. Astfel, poate chiar ar trebui să tacă din când în când. Să lase mai mult loc celor care contează într-un fotbal iubit de fani: jucătorii, antrenorii şi managerii.

Dayro Moreno este într-o măsură limitată contabilul propriului eşec. El a ratat în România şi-şi va încerca şansa în altă parte. Poate că lipsa culturii fotbalistice şi vreo câteva trăsături ale firii sale îl vor duce şi mai jos, naiba ştie la ce nivel.

În urma sa însă putem vorbi şi de eşecul unui sistem care n-a fost în stare să-i potenţeze talentul. De altfel, Steaua are de ani buni această mare problemă. Nu mai creşte valori sau nu mai poate marketa nimic din ceea ce are valoros.

Revenind la Moreno, interesant este şi faptul că acesta a regresat la Steaua faţă de momentul venirii. Steaua nu l-a luat pe Dayro din finalul sezonului trecut, ci a luat un fotbalist care juca pentru Columbia, care avea o cotă interesantă de piaţă şi care promitea să reprezinte o afacere excelentă pentru club.

Astfel, sezonul trecut al Stelei nu a fost dezastruos doar pentru că echipa s-a calificat chinuit şi ruşinos într-o cupă europeană, ci şi pentru că a fost anul decontului pentru angajarea unui antrenor slab. Atât de slab, încât în mandatul său niciunul dintre fotbaliştii tineri ai Stelei nu poate spune c-a înregistrat vreo creştere valorică.

Imediat după terminarea campionatului, Becali a dat semne evidente că doreşte să schimbe nu doar faţa Stelei, ci şi modul în care clubul va fi administrat din punct de vedere sportiv.

Oferta pentru Dinu Gheorghe ar fi însemnat aducerea unui om care să gândească strategia clubului dincolo de zonele acoperite prin competenţele lui Valeriu Argăseală, iar venirea lui Bergodi părea să semnifice nu doar instalarea unui nou antrenor în Ghencea, ci şi a respectului faţă de aceasta.

După picarea variantei “Vamă”, Becali a plusat în privinţa lui Bergodi, susţinând că acesta deţine şi o parte din expertiza lui Dinu Gheorghe, mai exact capacitatea de-a identifica jucători valoroşi pentru Steaua. 

Între timp însă, patronul a avut grijă să zugrăvească realitatea echipei în propriile culori. 

Astfel, în mai puţin de două săptămâni, Becali a reuşit să renunţe la Badea, să anunţe că Ghionea nu are caracter de lider, să  decidă că peluzele pot sta şi fără fani şi să pună pe lista lui Bergodi doi dintre fotbaliştii care i-au plăcut mereu: Bozovic şi Cesinha.

Iar în tot acest peisaj, Bergodi pare, momentan, element de natură moartă. Şi asta în condiţiile în care n-au început încă pregătirile şi jocurile amicale, perioadă în care Becali îşi dă cel mai uşor seama cam ce i-ar mai trebui echipei.

Conducerea Selei şi viitorul antrenor se vor confrunta în perioada următoare cu două mari probleme: faptul că patronul alege să vorbească în loc să tacă şi faptul că lotul de jucători nu mai stârneşte aproape nimănui speranţe.

În privinţa realităţii că patronul vorbeşte şi face rău Stelei prin majoritatea declaraţiilor sale nu există vreo rezolvare specială, ci doar bănuiala că presiunea suporterilor va mai tăia elanul guralivului din lojă.

În privinţă lotului de jucători însă, Steaua poate juca măcar câteva cărţi cu adevărat câştigatoare.

Chiar în plin scandal cu o bună parte a suporterilor, decizia de-a renunţa la aducerea de fotbalişti scumpi de-afară ar putea părea unora o greşeală. În realitate însă, acest lucru are şanse să fie una dintre căile prin care Steaua îşi poate readuce fanii aproape.

Bani mai puţini pentru transferuri înseamnă automat aducerea de fotbalişti din campionatul intern şi promovarea unor tineri de la echipă secundă.

Ori o echipă cu câţiva fotbalişti noi şi tineri naşte garanţia că, măcar pentru un timp, fanii vor fi răbdători cu noul proiect al Stelei . Exact lucrul de care va avea nevoie orice antrenor interesat să preia Steaua.

Unii i-au spus “Fiara” pentru a-i elogia răutatea în joc, violenţa loviturilor şi scuipaţii.

Acum însă, omul s-a rafinat, iar zgomotul produs de ruperea tibiei sub presiunea crampoanelor a fost înlocuit cu urlete demente, înjurături şi semne obscene către adversari. Astfel, poate că “Birjarul” ar putea fi o sintagmă mai acoperitoare pentru ceea ce înseamnă uneori Lăcătuş în manifestările publice.

Unii le spun “ultraşi” pentru a le caracteriza trăirile fanatice, ataşamentul faţă de club, intransigenţa faţă de jucătorii care “trădează”, mojicia cu care înjură adversarii şi familiile acestora, dragostea faţă de violenţă, inventivitatea folosită când organizează adevărate spectacole de sunet şi imagine.

Alţii însă le spun “neînţeleşi”. Asta pentru că nu poţi să înţelegi adevărul lor dacă nu eşti şi tu ultras. A-l umple de sânge pe un fan rival sau a arunca brichte în teren sunt chestiuni care iau la mişto simpla înţelegere a celorlalţi.

De asemenea, a-ţi exploda o petardă în mână ca ultimului idiot şi a incendia apoi o întreagă peluză e ceva mai mult decât mistic. În plus, dacă şi sărbătoreşti acest eveniment, reuşeşti ceva ce nici măcar Buddha nu şi-ar fi putut imagina: să atingi Nirvana şi penibilul în acelaşi timp.

Mihai Stoica şi Dan Petrescu neagă cu atâta înverşunare o posibilă trecere a tehnicianului pe banca din Ghencea încât, dacă se vor tine de cuvant, suporterii Stelei vor rata:

1. Un antrenor clar mai nervos decât Lăcătuş şi o victimă totală si de multe ori închipuită a tuturor deciziilor de arbitraj luate împotriva echipei sale. Cu Petrescu la echipă, suporterii s-ar fi simţit extrem de aproape de tehnicianul lor, mai ales că, din cauza suspendărilor, acesta le-ar fi ţinut des companie în tribună.

2. Un antrenor care îşi determină jucătorii să facă unul dintre cele mai avansate presinguri din Liga 1 şi să alerge nu doar cât le stă în puteri, ci atât cât le cere jocul şi tactica. Dayro Moreno ar fi devenit ori cel mai bun fotbalist al Stelei, ori cea mai demnă de milă rezervă, iar Banel Nicolita ar fi avut în sfârşit ocazia să se simtă puţin obosit după un meci.

3. Un antrenor mai bun decât Becali. Mai inspirat în alegerea primului 11, mai cu ochi la alegerea jucătorilor demni de-a fi transferaţi în Ghencea, mai curajos în ceea ce priveşte promovarea de fotbalişti tineri. Adică, prin simplă deducţie, un antrenor mai bun decât Lăcătuş. Sau măcar mai surd decât acesta la cererile patronului.

Au trecut 23 de etape din acest sezon, iar Steaua nu reuşeşte să convingă pe cineva că obiectivul echipei este chiar câştigarea titlului.

Mai mult, Stelei îi lipsesc golurile spectaculoase, îi lipsesc fazele care ridică oamenii în picioare, îi lipsesc victoriile, îi lipsesc foarte mult jucătorii a căror vedere pe viu însemnă istorie pentru un puşti de 10 ani.

Pur si simplu, ii lipsesc lucrurile care au făcut-o pe Steaua să fie Steaua şi nu o echipă oarecare.

Rădoi a plecat, iar cel mai important jucător al actualei formaţii, cel mai prezent în presă, cel mai prezent pe buzele tuturor, nu joacă fotbal şi nu intră pe teren. Stă după gratii şi aşteaptă ca alţii să-i hotărască soartă.

În tribune, oamenii contestă patronul, contestă antrenorul, contestă jucătorii. Apoi, promit că vor susţine echipa şi chiar o fac până când aceasta le reaprinde pofta pentru contestări. E greu să fii calm când vezi că nimic din obişnuitul acestei formatii nu se regăseşte pe teren.

Acum câţiva ani, Dinu Gheorghe spunea că Steaua câştigă o mare parte din meciuri încă din momentul în care jucătorii săi se îmbrăca în roş-albastru la vestiar. Astăzi, Steaua joacă în pielea goală.

Gestul lui Lazăr a venit la un an după ce Lovin, cu mânuţa lui bandajată, i-a cerut insistent lui Deaconu să oprească meciul din Giuleşti, iar fotbaliştii Stelei şi-au confirmat atunci renumele de vitezişti prin rapiditatea arătată în fuga spre vestiare.

De asemenea, gestul lui Lazăr vine într-un campionat în care Alexa susţine cu mândrie că pe el nu-l interesează fair play-ul, într-un campionat în care preşedinţii de cluburi n-au bun simţ să recunoască atunci cand sunt ajutaţi cu nesimţire de arbitri sau într-un campionat în care Marius Niculae a îndrăznit să declare la finalul meciului cu Steaua că Dinamo merita să câştige.

Până la Lazăr, doar Banel Nicolita arătase un bun simţ cat de cat asemănător când s-a făcut că nu a auzit ce i-au strigat din tribune câteva maimuţe de frunce din Timisoara şi când a dat pe margine, departe de ochii arbitrului, petul aruncat din tribuna I a Giulestiului de un idiot care nu înţelege că fotbalul chiar este un joc.

În fine, de-aseară şi până acum, mii de flăcăi cu simţ critic s-au grăbit să analizeze in zonele de comentarii ale articolelor ce ar fi făcut Lazăr dacă scorul ar fi fost 0-0 sau doar 1-0 pentru Rapid. Puţin contează. Intr-un fotbal al vorbelor si al faptelor marunte, important este ce a făcut Lazar, nu ce ar fi făcut.

În primul rând, Becali ar trebui să tacă. Să tacă astfel încât să creeze spaţiu de comunicare pentru antrenor, pentru jucători, pentru imaginile valoroase din istoria clubului. Să creeze confortul libertăţii de gândire şi de opinie pentru cei care vorbesc publicului despre Steaua, în numele Stelei.

În al doilea rând, Becali ar trebui să se implice serios la echipă. Adică să tacă şi mai mult, să-i respecte valoarea lui Argăseală, categoric unul dintre cei mai buni funcţionari din fotbalul nostru, dar să angajeze totuşi un preşedinte pentru Steaua.

Un preşedinte care la rândul său să aducă oameni valoroşi la club şi care să dezvolte societatea Steaua spre autofinanţare. În plus, să angajeze un preşedinte care să inspire prin carismă şi care să impună respect în interiorul şi în exteriorul clubului.

În al treilea rând, Becali ar trebui să nu mai văduvească Steaua de fonduri. Adică să tacă suficient de mult încât sponsorii să poată asocia Steaua cu Steaua, nu cu Becali. Abia atunci fluctuatiile din averea patronului vor deveni problema personala a acestuia, nu problema de club, iar banii sponsorilor vor fi alaturi de ceea ce va inspira noua Steaua. .

În fine, Becali ar trebui să vorbească. Să vorbească atunci când vrea să-şi arate respectul faţă de Lăcătuş, faţă de jucători, faţă de angajaţii clubului, faţă de fostele glorii, faţă de public.